Archive for the ‘Copywriting’ Category

Care este puterea magică a unei întrebări?

intrebarile in copywritingEu personal nu cred că mi-am pus niciodată această întrebare, însă în momentul în care am citit (de curând) un articol tocmai pe această temă, am trecut rapid în revistă experienţele personale şi am înţeles că aşa este. Aşa cum? Păi să îţi explic:

Atunci cînd găsim în titlul unui articol o întrebare (al cărei răspuns ne interesează într-o oarecare măsură), spun unii că vom citi întregul articol în căutarea răspunsului mult (sau mai puţin)-căutat. Mecanismul este relativ simplu: în momentul în care adresezi o întrebare (fie în titlu, ori ca subtitlu de paragraf) – îl forţezi pe cititorul tău să îşi dorească un răspuns. Şi de cele mai multe ori, acelaşi cititor va fi foarte răbdător şi perseverent în a-şi căuta răspunsul – până în ultimul paragraf!

De ce? Pentru că încă de mici copii suntem învăţaţi să căutăm şi să dorim răspunsuri. Sunteţi familiarizaţi cu perioada „De ce?” a unui copil? E faza aceea în care orice îi spui, el va întreba „De ce?” – şi nu, nu doar pentru a te scoate pe tine din sărite, ci pentru că ei chiar vor un răspuns. Sunt în mod sincer interesaţi şi vor să afle răspunsul. Exemplu de astfel de conversaţie:

– Hai la masă.
– De ce?
– Pentru că trebuie să mănânci.
– De ce?
– Ca să creşti mare!
– De ce?
…etc

Ei bine, şi atunci când creştem suntem, se pare, le fel de curioşi. După ce am citit la rândul meu explicaţia asta, mi-am adus aminte nenumăratele dăţi în care am citit articole plicticoase, lipsite de informaţii, şi uneori de-a dreptul irelevante în diverse reviste, sau chiar am participat la seminarii şi prezentări online – sperând până la ultimul cuvinţel că voi găsi răspunsul căutat. Şi uneori nici măcar nu-l găseam, sau era de-a dreptul evident. Însă citeam, citeam, citeam până la ultimul cuvinţel – poate-poate găsesc acel răspuns!

Evident că nu îţi recomand să scrii un text prost în care să pui multe întrebări – în ideea că oricum va fi citit! Mai degrabă scrii un text cel puţin decent şi te foloseşti de întrebări pentru a atrage atenţia cititoritor din headline, sau pentru a-i ţine curioşi pe parcursul articolului pe care îl redactezi. Efectul este garantat – din nou, cu condiţia ca cel căruia îi pică ochii peste articolul tău să fie măcar puţin interesat de subiectul pe care îl abordezi.

PS: Poză împrumutată de pe http://www.theage.com.au 🙂

Anunțuri

Cum funcţionează întrebările închise în copywriting?

intrebari inchiseEste bine ştiut (şi dacă nu ştiai, afli acum) că e recomandat să adresezi posibilului tău cumpărător întrebări închise. Aftfel, îl forţezi să aleagă din variantele pe care i le propui tu, facându-i mai dificil un eventual refuz. Să începem cu începutul:

Ce sunt întrebările închise?

Dacă de cele mai multe ori, atunci când zici „întrebări închise” te gândeşti la întrebările cu raspunsurile posibile „da” şi „nu”, atunci îţi propun ceva diferit: gândeşte întrebările închise ca avand ambele raspunsuri posibile variante ale lui „da”. Concret, să dăm un exemplu: cel mai bun care îmi vine în minte este luat – ghici? – din sfera vânzărilor directe:

În cadrul primul meu job, trebuia să conving nişte oameni pe care îi contactam telefonic să stabilească o întîlnire cu un expert în domeniul ipotecar. În momentul în care îî convingeam să stabilim întâlnirea, întrebarile pe care i le adresam erau:

  1. „Preferaţi să vă întâlniţi cu expertul nostru spre încaputul săptămânii, sau spre finalul ei?”
  2. „Marţi e bine?”
  3. „Dimineaţă sau după-amiază?”
  4. „La ora 18:00 este convenabil?”

Şi gata. Punct ochit, punct lovit!

Pe cât posibil, îţi recomand să foloseşti tehnica aceasta şi în copywriting – şi, de ce nu, chiar şi în viaţa de zi cu zi (eu una, recunosc, mă mai trezesc punând astfel de întrebări în contexte complet lipsite de intenţia de a vinde ceva).

Atenţie mare să nu exagerezi:

… dacă o abordare mai agresivă este acceptată (sau poate chiar recomandată) în cazul vânzării directe prin telefon, în cadrul copywriting-ului, treaba nu mai stă chiar aşa. De ce? Păi foarte simplu: un om cu care deja vorbeşti la telefon va găsi mult mai dificil să îţi inchidă telefonul în nas, pe când unuia care îţi citeşte/vizionează pagina, reclama, articolul – îi va veni mult, mult mai uşor să părăsească site-ul, să dea pagina (dacă publici într-o revistă), să arunce pliantul în primul coş de gunoi, sau să schimbe canalul!

„Deci… cum aplic intrebările închise în copywriting, până la urmă?”

Recomandarea mea ar fi să le foloseşti în mod mai puţin direct. De exempli: după ce ai stranit curiozitatea cititorului tăi, nu-i da doar opţiune de a cumpăra sau nu produsul tău. Ai şanse mai mari să obţii o vânzare atunci când îi propui să cumpere produsul / serviciu mai scump sau mai ieftin; mai mare sau mai mic; etc.

Exemplu: după ce ai terminat de prezentat super-cartea ta de 300 de pagini despre cum să slăbeşti în 30 de zile, îi spui „30 de zile este prea mult? Ai nevoie să slăbeşti mai rapid, pentru un eveniment important care se apropie cu paşi repezi? Atunci poţi comanda ghidul de slăbire rapidă – doar 80 de pagini – şi scapi de 5 kilograme în 15 zile”;

sau

… după ce i-ai prezentat abonamentul de telefonie de 50 de lei pe lună la care primeşte convorbiri nelimitate, prezintă-i şi opţiunea de a contracta un abonament de 30 de lei, cu număr limitat de minute.

Şi aşa mai departe.

Dacă însă este bine să îi propi cîteva variante cititorului tău, ţine minte din nou că nu este ok nici să exagerezi; în momentul în care oferi prea multe opţiuni şi cititorul tău trebuie să depună mult efort, timp, cercetare în a se decide ce produs / serviciu preferă, ai din nou toate şansele să îl pierzi! În concluzie – moderaţia este cuvântul de ordine!

"Există două motive pentru care un om cumpără un produs…"

De ce cumpara oamenii?„… motivul adevărat, şi motivul pe care i-l spune nevestei” – era la un moment-dat o glumă.

Dar lasând gluma la o parte, există aici şi un sâmbure de adevăr: orice om are două (tipuri) de motive, atunci când decide să dea bani pentru un produs sau un serviciu:

  • motivul adevărat, cel afectiv (el pur şi simplu vrea acel produs) şi
  • motivul „inventat” sau raţional, adică cel cu care îşi justifică (faţă se sine şi faţă de ceilalţi) motivul afectiv.

Ştiind acestu lucru, ţie ca şi copywriter îţi va veni mult mai simplu să îşi convingi cititorii, doar dacă le oferi aceste ambe motive. Dacă îi oferi doar primul motiv, bietul tău cititor, oricât de mult şi-ar dori produsul tău, va trebui să îşi stoarcă creierii, încercând să îşi dea seama cum să explice cerlorlalţi de ce vrea acel produs. Deci misiunea ta e una simplă: serveşte-i acel motiv pe tavă.

Exemplu: să spunem ca eu îmi doresc foarte mult un iPod, pentru ca mi se pare că arată foarte bine. Dar, ca să pot justifica faptul că dau sensibil mai mulţi bani pe un iPod decât pe un mp3-player cu performanţe echivalente, atunci Apple vine şi îmi dă şi motivul raţional, care va fi în final portiţa mea de ieşire: motivul pe care mi-l voi putea spune mie, şi îl pot spune colegilor, priteneilor, şi tutror celor care mă vor întreba de ce am preferat un iPod în locul unui mp3-player normal. Motivul ăsta poate fi unul dintr-o mulţime foarte variată: că are şi redare video; că e mai simplu de inteţinut şi de folosit; că pot să îmi aleg eu culoarea; că mă ţine mai mult bateria, etc.

Dar adevăratul meu motiv – care e de obicei şi motivul care mă face să exclam entuziasmată în mintea mea „VREAU ASTA!” atunci când văd un iPod este că mie îmi place foarte mult cum arată. Atât. A, şi eventual că vine şi pe mov.

Adevărul este că oamenii funcţionează pe un principiu foarte simplu, valabil încă de când sunem copii; şi dacă reuşim să îl înţelegem, totul devine o joacă de copii: oamenii defapt, sunt ca nişte copii: ştiţi şi voi, copiii văd ceva frumos în vitrină, încearcă să îşi convingă părinţi să le cumpere acel lucru. Argumentele sunt multe şi variate: „o să am mereu grijă de cuţu, dacă mi-l iei! Îl scot eu la plimbare, îi dau eu de papa”; „dacă îmi iei jucăria aia, am să mă joc cu ea toată ziua!” etc.

Ca adulţi, nu mai e nevoie să îi convingem pe părinţi, acum trebuie să ne convingem pe noi înşine. Şi cum facem asta? Exact cum făceam şi când erm mici: ni se pune pata pe ceva din vitrină, şi începem cu motivele raţionale, cu raţionalizările: „normal că am nevoie de perechea asta de pantofi… la urma-urmei, nu am nicio pereche de pantofi verzi; şi ar merge atât de bine la fusta aia!”; „am nevoie de acest nou laptop, pentru că al meu este deja vechi! Îl am de 2 ani, nu mai face faţă!” etc.

Concluzia? E una foarte simplă: oferă-i potenşialului tău client atât motivul afectiv (cel care generează reacţia „VREAU ASTA!”) cât şi pe cel raţional („am nevoie de asta”) şi ţi-ai dublat şansele de a-l convinge! Nimic mai simplu, ai crede… Însă în practică, nu este neapărat chiar aşa; de cele mai multe ori, ca să îi poţi oferi cele două tipuri de motive cât mai bine, trebuie să îţi cunoşti puţin clientul. Afla aici cum faci asta: cine sunt posibilii clienţi.

3 metode simple si eficiente de a scrie primul paragraf

cum scriu primul paragraf„Cum incep atunci cand trebuie sa scriu un text, un raport, o lucrare? Cum gasesc acel prim paragraf, de inceput, din care apoi o sa dezvolt subiectul pe care il am de dezbatut?”

Daca ai avut vreodata de scris ceva – din mintea ta proprie si personala – sunt aproape sigura ce te-ai confruntat cu problema aceatsta: te-ai gasit in fata unei pagini albe (fie ea de hartie sau electronica) si efectiv, nu stiai cum sa incepi. Ai in minte foarte clar ce vrei sa ii spui omului, dar nu stii de unde sa te apuci, ca sa nu-l iei pe bietul cititor chiar „ca din oala”.

Ei bine, ai noroc! Pentru ca in acest articol o sa iti prezint 3 metode foarte simple de a scrie primul paragral al textului tau. Oricare dintre cele 3 metode pe care le vei descoperi aici sunt:

  • – simplu de implementat
  • – foarte usor de inteles
  • – foarte eficiente.

Metoda 1 – adreseaza o intrebare

In momentul in care ai facut acest lucru, ai starnit curiozitatea cititorului, si, in acelasi timp, i-ai dat de inteles foarte simplu si la obiect despre ce o sa ii vorbesti. Cu cat intrebarea este mai clara, cu atat mai bine! Evident, nu strica nici sa ai 2-3 intrebari, insa ai grija sa nu ‘intreci masura’. La urma-urmei, trebuie sa ajungi si la raspunsuri. Un exemplu de a incepe cu intrebari este si postul acesta. 😉

Metoda 2 – citeaza o statistica socanta

Metoda asta prinde foarte bine atat ca paragraf de deschidere, cat si pentru un headline foarte socant. Din varii motive, oamenii sunt foarte interesati de statistici. Astfel, daca ai sau poti face rost de o cifra statistica pentru subiectpul pe care te pregatesti sa il scrii, incepe primul paragraf cu aceasta, si restul va veni de la sine. Evident, nu as recomanda sa folosesti o statistica atunci cand ea pare sa fie banala – de genul „peste 2% din romani folosesc droguri!” (2%, chiar si in cazul acesta, e un procentaj mic, nu?). Evident, te poti folosi si de statistica asta daca vrei sa scrii despre „ca de ‘cuminti’ sunt romanii, la capitolul droguri”.

Metoda 3 – incepe cu un citat sau o anecdota

Daca ai la indemana un citat sau o povestioasa scurta despre subiectul pe care o sa scrii articolul, este o idee foarte buna sa incluzi asta in prumul paragraf: in momentul in care incepi cu o scurta povestioara, se creaza imediat o relatie intre tine si cititor. Daca mergi pe varianta citat, de multe ori acestea sunt foarte gustate si starnesc o cantitate suficient de mare de atentie, incat cititorii tai sa continue lectura.

Bineinteles ca, pe langa aceste metode foarte la indemana, mai exista si multe altele, pe care le folosesti sau le-ai folosit deja cu succes. Insa daca te afli vreodata intr-o situatie in care… ei bine, orice ai face, tot nu stii de unde sa incepi, e bine sa stii si aceste 3 metode rapide si eficiente de a scrie primul paragrat pentru textul tau. Spor la scris!

PS: poate vrei sa afli si despre cum sa NU scrii primul paragraf. 🙂

7 reguli pentru un headline eficient

cum sa scrii un headlineUn headline eficient e un headline care isi face treaba: adica il determina pe cititor sa… citeasca in continuare.

Se tot spune, in stanga si in dreapta, ca headline-ul e foarte important. Fie el al unui articol, newsletter, comunicat de presa, stire, sau sales letter. Ei bine, da. este foarte important pentru ca…

De cinci ori mai multi oameni citesc headline-ul
decat citesc restul textului tau

Asta afirma – si mare dreptate are – David Ogilvy, in „Ogilvy on Advertising”. Ceea ce, de altfel, are si multa logica, nu? Headline-ul e primul lucru care sare in ochi… (ei,  nu chiar, e al 2-lea – dar despre asta intr-un post viitor). Deci: cititorul tau va citit titlul. Daca ii se pare sufiecient de interesant, va merge mai departe. Daca nu, nu. Avand in vedere la cate texte este expus zilnic un om normal (reclame printate in reviste, stiri din ziare, bannere mari din autobuze sau din statiile de metrou, reclamele mari de pe blocuri) – este normal ca el va trece repede peste un material care nu i se pare interesant.

La urma urmei, timpul fiecaruia este limitat. Si nu cred ca niciunul dintre noi nu citeste TOT ce ii pica in mana. Fiecare dintre noi avem ‘filte’ pentru a alege ce ne intereseaza si ce nu. Si daca e sa te gandesti bine, cred ca ai sa-ti dai seama ca si tu te ghidezi, destul de des, dupa headline-uri.

Headline-ul este textul prin care tu il convingi pe cititor
sa citeasca mai departe… sau sa treaca mai departe

In principal, un headline care ii va face pe cititori sa citeasca (macar) primul paragraf al textului tau, trebuie sa indeplineasca cal putin una din conditiile de mai jos:

1. Sa starneasca curiozitatea

Ex: „Cum a reusit un om in scaun cu rotile sa castige locul I la campionatul mondial de golf”

Daca i-ai starnit curiozitatea, cititorul va avea un motiv sa citeasca mai departe, ca sa afle intreaga poveste. Si daca textul tau continua pe aceeasi nota ca si headline-ul, ai sanse mari sa il faci sa citeasca pana la capat.

2.  Sa  dea o veste socanta (gen stire)

Ex: „Un elev de clasa a 11-a din China a descoperit remediul pentru cancer”

Acest gen de headline-uri functioneaza de cele mai multe ori; pentru ca oamenii sunt foarte interesati de ultimele ‘noutati’ – din domenii general, sau din domeniul lor de activitate. Chiar daca nu au sau nu stiu pe nimeni care are cancer, multi cititori vor fi foarte interesati sa afle povestea pustiului care i-a descoperit leacul.

3. Sa promita rezolvarea unei probleme (headline-uri de tipul „cum sa…”)

Ex: „Cum sa atragi de 3 ori mai multi cititorii”

Atunci cand promiti sa rezolvi o problema (pe care tu estimezi ca o au sufiecient de multi oameni) ai iarasi sanse mari sa ‘fii citit’. Majoritatea oamenii nu vor sa caute ei cum sa faca ceva. Prefera sa le spuna o persoana ‘autorizata’ cum se face, si gata. Problema e pe jumatate rezolvata. Ei  vor doar s aurmeze reteta si sa profite de beneficii.

4. Sa ofere date concrete (cifre, procente, etc)

Ex: „De ce 83% dintre cititorii tai iti parasesc pagina in primele 7 minute”

Datele concrete releva un articol bine documentat. De aceeaa e bine ca datele prezentate in headline sa fie realiste si justificabile – adica sa poti spune de unde ai scos numerele acelea. In plus, orice articol care contine date statistice castiga imediat un bonus de „articol scris de persoana autorizata”: se presupune ca daca detii astfel de date statistice, stii si multe alte lucruri din domeniul respectiv. Esti, deci, demn de ascultat (sau de citit).

5. Sa includa numele brand-ului (mai ales daca e un brand cunoscut)…

Ex: „Google anunta ca va inceta sa ofere mese gratuite pentru angajatii sai „

In momentul in care ai un brand cunoscut de multi oameni, foloseste-te de numele lui, pentru a atrage si mai multi cititori. Multi impatimiti ai Google vor citi… cam orice stire sau articol care le mentioneaza umele. Chiar daca nu le ofera mai nicio informatie utila – pentru ei personal. cu ce te ajuta pe tine sa stii ca aia de la Google nu o sa mai manance moka la munca? (presupunem ca nici tu dar nici vreun cunsocut de-al tau nu lucreaza acolo). Pai, nu te ajuta sa afli asta. Insa sunt sanse mari sa citesti un astfel de articol, ca sa vezi ce s-a intamplat, de ce s-a intamplat, eventual care au fost reactiile angajatilor.

6. … Sau sa includa numele localitatii targhetate

Ex: „Brasov: 1 din 3 locuitori prefera sa cumpere produse din magazin, decat online”

Astfel, atragi atentia cititorilor care te intereseaza. Mai ales daca distribui un material la nivel national, toti cei din Brasov vor fi incantati sa se vada reprezentati intr-o publicatie – si cel mai probabil iti vor citi articolul.

7. Sa fie scris intre ghilimele (e mai des citit; nu spun eu, spune tot Ogilvy.)

Cand este pus intre ghilimele, un headline da impresia de citat, sau de chestie mai importanta. De scris mare si ingrosat, asa sunt toate headline-urile. Insa cele care sunt puse intre ghilimele vor avea cava in plus. Pe langa asta, daca poti chiar folosi un citat, e cu atat mai bine.

Pe langa aceste metode ‘clasice’ sa le spunem, mai exista si altele care pot avea (sau deja au) un foarte mare succes. Aici, depinde de fiecare sa le descopere si sa le experimenteze. Un exemplu pe care vi-l pot da este cel de headline sarcastic – Cum sa pierzi cititorii dupa primul paragraf

In final, ideea este ca headline-ul trebuie sa il ‘prinda’ pe cititor, pentru ca altfel, exista o foarte mare sansa ca el sa nu citeasca mai departe. Si ca sa nu il ‘prinzi pe cititor’ si sa il piersi in primul paragraf, unde ii vorbesti de cutotul altceva decat ce promiti in headline, este o idee buna sa alegi headline-ul abia dupa ce ai terminat de scris articolul.

Cum sa pierzi cititorii dupa primul paragraf

inchide fereastraDaca posturile trecute au fost (cel putin in opinia mea) ceva mai generale, astazi mi-am ales sa va povestesc despre cum sa pierdeti cititorii (adica sa ii faceti sa plece de pe pagina voastra) dupa primul paragraf. Pentru a fi cat mai clari, am sa va spun exact ce reguli trebuie sa respectati pentru a va atinge acest ‘maret scop’:

1. Scrieti in primul paragraf ceva care sa fie cat se poate de ne-legat de subiectul din titlu. In felul asta, chiar daca titlul articolului (exemplu „Cum sa iti descoperi talentele copilului tau”) l-a facut pe cititor sa isi coboare privirea spre primul paragraf, daca aici ai sa scrii despre „cum sa alergi pentru a-ti proteja genunchii”, poti sa iti consideri misiunea incheiata: cititorul va parasi pagina cat ai zice „peste”. (Chiar daca ambele subiecte sunt interesante, el va parasi pagina, pentru ca nu exista niciun fel de concordanta intre titlu si primul paragaraf => nu are incredere in tine).

2. Foloseste in primul paragraf termeni pe care cititorul nu ii va intelege, decat daca are cunostinte aprofundate in domeniu, sau daca si citeste cu DEX-ul langa el (aici este foarte important sa ai niste minime informatii despre cine sunt cititorii tai). Si asta este, desigur, o modalitate foarte eficienta de a-i face pe cititori sa navigheze spre o alta pagina. Explicatia e cat se poate de simpla: e mult mai rapid (si mai comod, intre noi fie vorba) sa apese pe „X”-ul acela mic, din coltul drept al ferestrei pentru a o inchide – decat:

a) sa se ridice de la calculator si sa-si ia DEX-ul pentru a cauta cuvintele necunoscute;

sau

b) sa deschida un nou tab/ pagina, in care sa caute, constiintios, pe http://www.dexonline.ro fiecare cuvintel pe care tu nu te-ai obosit sa i-l explici pe inteles.

3. Scrie la subiect, dar intr-o maniera cat mai plictisioare. Eventual baga acolo si cateva cifre, dar fa-le cat mai greu de inteles. A, si sa nu uiti de frazele luuungi, cu multe paranteze, care par sa nu mai aiba niciun cap si nicio coada (parca era o carte cu titlul „Fara Cap si Fara Coada”?) si care il ajuta pe cititor sa se piarda in detalii (atat de multe detalii incat nici nu mai stie de la ce idee a plecat) si il obliga pe acesta sa mai citeasca inca o data (daca nu chiar de 2, 3 ori) fraza, pentru a o intelege. Cam ca fraza asta pe care tocmai ai terminat-o acum de citit. Ai prins ideea, nu?

Concluzie: respecta cel putin una din cele 3 reguli prezentate mai sus in primul paragraf al textului tau si ai sanse de peste 50% sa il faci pe cititor sa plece de pe pagina. Respecta-le pe toate, si ai efectul garantat! Evident, mai exista si varianta de a face totul de-a-ndoselea, insa si efectul va fi tot ‘pe dos’: iti vei pastra cititorii pe pagina, si ei vor continua sa citeasca articolul tau. Dar hei, cine vrea asa ceva?!

Inapoi la copywriting – sa aflam cine sunt posibilii clienti

cine sunt clientii nostri?Un  lucru destul de important de care trebuie tinut cont, atunci cand ne apucam sa scriem un text (comercial) pentru a promova un produs sau un serviciu, este posibilul client.

Desi suna foarte de bun-simt, hai sa incercam sa vedem exact ce ne intereseaza in legatura cu potentialul client si de ce.

In primul si in primul rand, ma intereseaza cui ma adresez, ca sa stiu cum imi voi formula textul. Un exemplu clasic este acela in care o companie refuza sa foloseasca termenul „cell phone” pentru a se referi la produsul lor,  intrucat „cell phone”-ul reprezenta un stramos mai vechi al actualului „mobile phone”. Gresit. Pentru ca, din punctul de vedere al textului, ma intereseaza mai putin sa fiu tehnic corect(a), si ma intereseaza mult mai mult sa vorbesc pe limba potentialilor clienti.

In cel de al doilea rand, ma intereseaza anumite caracteristici demografice al grupului caruia ma adresez. Aste se pot afla de pe forumuri frecventate de potentialii clienti, de la cunoscutii mei proprii, chiar de la mine. Ma ajuta informatii de genul: ce varsta are? Este femeie sau barbat? Are familie (sot/sotie, copii?)? De ce alte produse/servicii este interesat(a)? Ce venituri are si de unde le dobandeste? Din nou, nu putem afla aceste lucruri cu exacticitate niciodata.

Dar sa luam un exemplu: vreau sa vand un mp3 player. In cazul acesta, ma astept ca prospectul (clientul) meu sa fie: un tanar / tanara cu varsta intre 12 si 27 de ani, care are venituri modeste sau medii, care provin fie de la parinti sau din salariul de junior intr-o oarecare firma. Am sa presupun si ca nu are copii sau sot/sotie.  Ok, in continuare, am sa aleg si un nume pentru acest posibil client al meu, si am sa-i spun Albert.

Evident ca vor fi si persoane care depasesc criteriile enumerate de mine. De exemplu, sunt casatoriti; sau au 35 de ani; sau castiga foarte multi bani, si cu toate acestea sunt cumparatori de mp3 playere. Dar voi considera ca acesti oameni sunt ‘exceptiile’.

Asadar, sa revenim la Albert. In continuare, avand in vedere cam ce il defineste pe Albert, sa ne apucam de treaba 🙂 Vom folosi un limbaj cu care generatia lui Albert sa fie foarte familiar, deci putem chiar folosi prescurtari intalnite pe chat. Putem sa-i vorbim si ca de la prieten la prieten, pentru ca… acesta e genul de persoane cu care Albert interactioneaza cel mai des. Si asa mai departe.

Presupun ca ati prins indeea, daca mai aveti nelamuriri nu ezitati sa imi adresati intrebari! 🙂

%d blogeri au apreciat asta: