De la copywriting la traducere…

traducere roman… un pas mai mic decât aș fi crezut.

Să tot fie vreo jumătate de an de când am început o colaborare tare draga mie. Pe cât de interesantă, pe atât de incitantă, pe cât de solicitantă, pe atât de recompensantă.

Despre ce este vorba? Despre traducerea unui roman; un întreg roman. Și nu orice roman, ci un roman istoric de peste 600 de pagini al cărei acțiune se desfășoară între anii 106-108 d. Hr, în nou înființata provincie romană Dacia Felix. Nu o să intru în prea multe detalii acum, pentru a nu divulga prea multe despre ceea ce este, în părerea mea, un roman foarte reușit cu o acțiune dinamică și care te ține cu sufletul la gură… nu de puține ori! Și asta vine de la o persoană pentru care istoria nu a fost tocmai materia preferată…

Romanul este scris în limba română, iar eu îi fac traducerea în engleză. O provocare pe care am acceptat-o cu puțină frică, trebuie să recunosc, întrucât nu am mai lucrat niciodată la un astfel de proiect. Dar iată că acum, la peste 100 de pagini de proză tradusă, am în față câteva capitole de care sunt mândră și eu, și de care și autorul este foarte mulțumit. Sau cel puțin așa declară!

Romanul urmează să fie lansat în Marea Britanie și US (varianta în engleză), dar și in română, la noi în țară. Când? Asta nu aș putea spune încă; dar sper ca totul să meargă strună și în curand să anunț și pe acest blog mare veste mare despre a cărții lansare!

Și acum, înapoi la tradus.

Înapoi la tradus, am zis!

PS: în post-urile viitoare voi reveni cu câteva lucruri pe care le-am învățat în decursul ultimelor 6 luni despre traducerea unui text beletristic din română în engleză, despre ce instrumente și dicționare folosesc, și altele.

Imagine împrumutată de aici: http://www.epc.org/mediafiles/old-stack-of-books.jpg

Anunțuri

Cum eram când eram mici? Fericiţi!

pictura cu degeteleAm un foarte mare grad de respect pentru cei care, în viaţă, reuşesc să facă ceea le place – şi fac asta cu dedicaţie! Nu mă refer aici la un job care să îţi placă, pentru că asta ar trebui să fie un standard pentru toată lumea. Mă refer mai degrabă la a-ţi urma hobby-urie, şi de ce nu, să le şi monetizezi!

Era la un moment-dat o vorbă, cum că orice idee ‘genială’ pe care ai avea-o tu, trebuie să fii conştiet că cel puţin o persoană s-a gândit deja la asta înaintea ta. Ei bine, în aceeaşi idee, ar trebui să privim şi partea plină a paharului şi să ne dăm seama că lucrurile care ne pasioneză pe noi, lucrurile care ne place să le facem – este destul de posibil să mai placă şi altora. Cum ar fi nişte bijuterii lucrate de mână. Sau nişte rame foto lucrate de mână. Sau o pereche de manuşi şi un fel făcute chiar de noi. Dar să rămânem la bijuteriile făcute de mână, şi mai exact la cele Zagoo; poţi vedea aici colecţia.

Şi poate că ar trebui ca mai mulţi dintre noi să ne mai recăpătăm din ocupaţiile care ne fac să fim noi, care ne făceau să ne simţim atât de bine, de împliniţi, mândri şi fericiţi când eram mici. Tu nu ai facut niciodată căsuţe din hârtie? Vaporaşe? Păpuşi din cârpe? Zmee – pe care nu reuşeai întotdeauna să le faci să şi zboare? Puzzle-uri? Nu ţi-e dor de momentele alea în care tot creierul tău era concentrat pe a realiza acel lucru (complet inutil, dacă ar fi să ne gândim acum raţional)? Mie imi este dor de momentele de genul acela, şi tocmai de aceea am o foarte mare apreciere pentru cei care au reuşit – sau reuşesc încă să facă aceste lucruri în continuare, cu aceeaşi dedicaţie şi entuziasm. Bravo lor! Şi mai mult decât atât, am de gând să mă reapuc şi eu să fac lucrurile care la un moment-dat mă făceau să fiu EU. 🙂

Imagine împrumutată de pe: http://www.tvlesson.com/lessonimages/12334.jpg

Care este puterea magică a unei întrebări?

intrebarile in copywritingEu personal nu cred că mi-am pus niciodată această întrebare, însă în momentul în care am citit (de curând) un articol tocmai pe această temă, am trecut rapid în revistă experienţele personale şi am înţeles că aşa este. Aşa cum? Păi să îţi explic:

Atunci cînd găsim în titlul unui articol o întrebare (al cărei răspuns ne interesează într-o oarecare măsură), spun unii că vom citi întregul articol în căutarea răspunsului mult (sau mai puţin)-căutat. Mecanismul este relativ simplu: în momentul în care adresezi o întrebare (fie în titlu, ori ca subtitlu de paragraf) – îl forţezi pe cititorul tău să îşi dorească un răspuns. Şi de cele mai multe ori, acelaşi cititor va fi foarte răbdător şi perseverent în a-şi căuta răspunsul – până în ultimul paragraf!

De ce? Pentru că încă de mici copii suntem învăţaţi să căutăm şi să dorim răspunsuri. Sunteţi familiarizaţi cu perioada „De ce?” a unui copil? E faza aceea în care orice îi spui, el va întreba „De ce?” – şi nu, nu doar pentru a te scoate pe tine din sărite, ci pentru că ei chiar vor un răspuns. Sunt în mod sincer interesaţi şi vor să afle răspunsul. Exemplu de astfel de conversaţie:

– Hai la masă.
– De ce?
– Pentru că trebuie să mănânci.
– De ce?
– Ca să creşti mare!
– De ce?
…etc

Ei bine, şi atunci când creştem suntem, se pare, le fel de curioşi. După ce am citit la rândul meu explicaţia asta, mi-am adus aminte nenumăratele dăţi în care am citit articole plicticoase, lipsite de informaţii, şi uneori de-a dreptul irelevante în diverse reviste, sau chiar am participat la seminarii şi prezentări online – sperând până la ultimul cuvinţel că voi găsi răspunsul căutat. Şi uneori nici măcar nu-l găseam, sau era de-a dreptul evident. Însă citeam, citeam, citeam până la ultimul cuvinţel – poate-poate găsesc acel răspuns!

Evident că nu îţi recomand să scrii un text prost în care să pui multe întrebări – în ideea că oricum va fi citit! Mai degrabă scrii un text cel puţin decent şi te foloseşti de întrebări pentru a atrage atenţia cititoritor din headline, sau pentru a-i ţine curioşi pe parcursul articolului pe care îl redactezi. Efectul este garantat – din nou, cu condiţia ca cel căruia îi pică ochii peste articolul tău să fie măcar puţin interesat de subiectul pe care îl abordezi.

PS: Poză împrumutată de pe http://www.theage.com.au 🙂

Cum funcţionează întrebările închise în copywriting?

intrebari inchiseEste bine ştiut (şi dacă nu ştiai, afli acum) că e recomandat să adresezi posibilului tău cumpărător întrebări închise. Aftfel, îl forţezi să aleagă din variantele pe care i le propui tu, facându-i mai dificil un eventual refuz. Să începem cu începutul:

Ce sunt întrebările închise?

Dacă de cele mai multe ori, atunci când zici „întrebări închise” te gândeşti la întrebările cu raspunsurile posibile „da” şi „nu”, atunci îţi propun ceva diferit: gândeşte întrebările închise ca avand ambele raspunsuri posibile variante ale lui „da”. Concret, să dăm un exemplu: cel mai bun care îmi vine în minte este luat – ghici? – din sfera vânzărilor directe:

În cadrul primul meu job, trebuia să conving nişte oameni pe care îi contactam telefonic să stabilească o întîlnire cu un expert în domeniul ipotecar. În momentul în care îî convingeam să stabilim întâlnirea, întrebarile pe care i le adresam erau:

  1. „Preferaţi să vă întâlniţi cu expertul nostru spre încaputul săptămânii, sau spre finalul ei?”
  2. „Marţi e bine?”
  3. „Dimineaţă sau după-amiază?”
  4. „La ora 18:00 este convenabil?”

Şi gata. Punct ochit, punct lovit!

Pe cât posibil, îţi recomand să foloseşti tehnica aceasta şi în copywriting – şi, de ce nu, chiar şi în viaţa de zi cu zi (eu una, recunosc, mă mai trezesc punând astfel de întrebări în contexte complet lipsite de intenţia de a vinde ceva).

Atenţie mare să nu exagerezi:

… dacă o abordare mai agresivă este acceptată (sau poate chiar recomandată) în cazul vânzării directe prin telefon, în cadrul copywriting-ului, treaba nu mai stă chiar aşa. De ce? Păi foarte simplu: un om cu care deja vorbeşti la telefon va găsi mult mai dificil să îţi inchidă telefonul în nas, pe când unuia care îţi citeşte/vizionează pagina, reclama, articolul – îi va veni mult, mult mai uşor să părăsească site-ul, să dea pagina (dacă publici într-o revistă), să arunce pliantul în primul coş de gunoi, sau să schimbe canalul!

„Deci… cum aplic intrebările închise în copywriting, până la urmă?”

Recomandarea mea ar fi să le foloseşti în mod mai puţin direct. De exempli: după ce ai stranit curiozitatea cititorului tăi, nu-i da doar opţiune de a cumpăra sau nu produsul tău. Ai şanse mai mari să obţii o vânzare atunci când îi propui să cumpere produsul / serviciu mai scump sau mai ieftin; mai mare sau mai mic; etc.

Exemplu: după ce ai terminat de prezentat super-cartea ta de 300 de pagini despre cum să slăbeşti în 30 de zile, îi spui „30 de zile este prea mult? Ai nevoie să slăbeşti mai rapid, pentru un eveniment important care se apropie cu paşi repezi? Atunci poţi comanda ghidul de slăbire rapidă – doar 80 de pagini – şi scapi de 5 kilograme în 15 zile”;

sau

… după ce i-ai prezentat abonamentul de telefonie de 50 de lei pe lună la care primeşte convorbiri nelimitate, prezintă-i şi opţiunea de a contracta un abonament de 30 de lei, cu număr limitat de minute.

Şi aşa mai departe.

Dacă însă este bine să îi propi cîteva variante cititorului tău, ţine minte din nou că nu este ok nici să exagerezi; în momentul în care oferi prea multe opţiuni şi cititorul tău trebuie să depună mult efort, timp, cercetare în a se decide ce produs / serviciu preferă, ai din nou toate şansele să îl pierzi! În concluzie – moderaţia este cuvântul de ordine!

"Există două motive pentru care un om cumpără un produs…"

De ce cumpara oamenii?„… motivul adevărat, şi motivul pe care i-l spune nevestei” – era la un moment-dat o glumă.

Dar lasând gluma la o parte, există aici şi un sâmbure de adevăr: orice om are două (tipuri) de motive, atunci când decide să dea bani pentru un produs sau un serviciu:

  • motivul adevărat, cel afectiv (el pur şi simplu vrea acel produs) şi
  • motivul „inventat” sau raţional, adică cel cu care îşi justifică (faţă se sine şi faţă de ceilalţi) motivul afectiv.

Ştiind acestu lucru, ţie ca şi copywriter îţi va veni mult mai simplu să îşi convingi cititorii, doar dacă le oferi aceste ambe motive. Dacă îi oferi doar primul motiv, bietul tău cititor, oricât de mult şi-ar dori produsul tău, va trebui să îşi stoarcă creierii, încercând să îşi dea seama cum să explice cerlorlalţi de ce vrea acel produs. Deci misiunea ta e una simplă: serveşte-i acel motiv pe tavă.

Exemplu: să spunem ca eu îmi doresc foarte mult un iPod, pentru ca mi se pare că arată foarte bine. Dar, ca să pot justifica faptul că dau sensibil mai mulţi bani pe un iPod decât pe un mp3-player cu performanţe echivalente, atunci Apple vine şi îmi dă şi motivul raţional, care va fi în final portiţa mea de ieşire: motivul pe care mi-l voi putea spune mie, şi îl pot spune colegilor, priteneilor, şi tutror celor care mă vor întreba de ce am preferat un iPod în locul unui mp3-player normal. Motivul ăsta poate fi unul dintr-o mulţime foarte variată: că are şi redare video; că e mai simplu de inteţinut şi de folosit; că pot să îmi aleg eu culoarea; că mă ţine mai mult bateria, etc.

Dar adevăratul meu motiv – care e de obicei şi motivul care mă face să exclam entuziasmată în mintea mea „VREAU ASTA!” atunci când văd un iPod este că mie îmi place foarte mult cum arată. Atât. A, şi eventual că vine şi pe mov.

Adevărul este că oamenii funcţionează pe un principiu foarte simplu, valabil încă de când sunem copii; şi dacă reuşim să îl înţelegem, totul devine o joacă de copii: oamenii defapt, sunt ca nişte copii: ştiţi şi voi, copiii văd ceva frumos în vitrină, încearcă să îşi convingă părinţi să le cumpere acel lucru. Argumentele sunt multe şi variate: „o să am mereu grijă de cuţu, dacă mi-l iei! Îl scot eu la plimbare, îi dau eu de papa”; „dacă îmi iei jucăria aia, am să mă joc cu ea toată ziua!” etc.

Ca adulţi, nu mai e nevoie să îi convingem pe părinţi, acum trebuie să ne convingem pe noi înşine. Şi cum facem asta? Exact cum făceam şi când erm mici: ni se pune pata pe ceva din vitrină, şi începem cu motivele raţionale, cu raţionalizările: „normal că am nevoie de perechea asta de pantofi… la urma-urmei, nu am nicio pereche de pantofi verzi; şi ar merge atât de bine la fusta aia!”; „am nevoie de acest nou laptop, pentru că al meu este deja vechi! Îl am de 2 ani, nu mai face faţă!” etc.

Concluzia? E una foarte simplă: oferă-i potenşialului tău client atât motivul afectiv (cel care generează reacţia „VREAU ASTA!”) cât şi pe cel raţional („am nevoie de asta”) şi ţi-ai dublat şansele de a-l convinge! Nimic mai simplu, ai crede… Însă în practică, nu este neapărat chiar aşa; de cele mai multe ori, ca să îi poţi oferi cele două tipuri de motive cât mai bine, trebuie să îţi cunoşti puţin clientul. Afla aici cum faci asta: cine sunt posibilii clienţi.

3 metode simple si eficiente de a scrie primul paragraf

cum scriu primul paragraf„Cum incep atunci cand trebuie sa scriu un text, un raport, o lucrare? Cum gasesc acel prim paragraf, de inceput, din care apoi o sa dezvolt subiectul pe care il am de dezbatut?”

Daca ai avut vreodata de scris ceva – din mintea ta proprie si personala – sunt aproape sigura ce te-ai confruntat cu problema aceatsta: te-ai gasit in fata unei pagini albe (fie ea de hartie sau electronica) si efectiv, nu stiai cum sa incepi. Ai in minte foarte clar ce vrei sa ii spui omului, dar nu stii de unde sa te apuci, ca sa nu-l iei pe bietul cititor chiar „ca din oala”.

Ei bine, ai noroc! Pentru ca in acest articol o sa iti prezint 3 metode foarte simple de a scrie primul paragral al textului tau. Oricare dintre cele 3 metode pe care le vei descoperi aici sunt:

  • – simplu de implementat
  • – foarte usor de inteles
  • – foarte eficiente.

Metoda 1 – adreseaza o intrebare

In momentul in care ai facut acest lucru, ai starnit curiozitatea cititorului, si, in acelasi timp, i-ai dat de inteles foarte simplu si la obiect despre ce o sa ii vorbesti. Cu cat intrebarea este mai clara, cu atat mai bine! Evident, nu strica nici sa ai 2-3 intrebari, insa ai grija sa nu ‘intreci masura’. La urma-urmei, trebuie sa ajungi si la raspunsuri. Un exemplu de a incepe cu intrebari este si postul acesta. 😉

Metoda 2 – citeaza o statistica socanta

Metoda asta prinde foarte bine atat ca paragraf de deschidere, cat si pentru un headline foarte socant. Din varii motive, oamenii sunt foarte interesati de statistici. Astfel, daca ai sau poti face rost de o cifra statistica pentru subiectpul pe care te pregatesti sa il scrii, incepe primul paragraf cu aceasta, si restul va veni de la sine. Evident, nu as recomanda sa folosesti o statistica atunci cand ea pare sa fie banala – de genul „peste 2% din romani folosesc droguri!” (2%, chiar si in cazul acesta, e un procentaj mic, nu?). Evident, te poti folosi si de statistica asta daca vrei sa scrii despre „ca de ‘cuminti’ sunt romanii, la capitolul droguri”.

Metoda 3 – incepe cu un citat sau o anecdota

Daca ai la indemana un citat sau o povestioasa scurta despre subiectul pe care o sa scrii articolul, este o idee foarte buna sa incluzi asta in prumul paragraf: in momentul in care incepi cu o scurta povestioara, se creaza imediat o relatie intre tine si cititor. Daca mergi pe varianta citat, de multe ori acestea sunt foarte gustate si starnesc o cantitate suficient de mare de atentie, incat cititorii tai sa continue lectura.

Bineinteles ca, pe langa aceste metode foarte la indemana, mai exista si multe altele, pe care le folosesti sau le-ai folosit deja cu succes. Insa daca te afli vreodata intr-o situatie in care… ei bine, orice ai face, tot nu stii de unde sa incepi, e bine sa stii si aceste 3 metode rapide si eficiente de a scrie primul paragrat pentru textul tau. Spor la scris!

PS: poate vrei sa afli si despre cum sa NU scrii primul paragraf. 🙂

Ce este balaur.ro?

Daca te-a afectat criza si te-ai trezit brusc fara job… sau daca pur si simplu te bate un gand sa mai vezi ce se mai cauta, cum se mai plateste, ei bine, am vesti bune pentru tine: ai acum la dispozitie o unealta super-tare cu ajutorul careia sa iti cauti un job: balaur.ro.

Nu, nu e vorba despre un nou site de publicat job-uri… E chiar mult mai bine: e un site care indexeaza toate job-urile publicate pe site-uri pe care tu deja le folosesti iti cauti locuri de munca! Defapt, balaurul indexeaza peste 20 astfel de site-uri, si le indexeaza bine! Adica:

job-urile sunt indexate foarte des, astfel ca o sa gasesti rapid si cele mai nou-publicate anunturi

iti arata anunturile duplicate: multe firme publica anunturi pe mai multe site-uri de job-uri; iar balaurul iti va arata care sunt duplicatele

Pe langa asta, mai nou, balaurul are si cateva caracteristi foarte interesante – si utile. De exemplu, stiai ca il poti seta ca sa primesti alerte pe job-urile care te intereseaza? Eu, de exemplu, mi-am pus alarma sa aflu ce job-uri noi apar in Bucuresti, pe postul de copywriter. Alerta este un mail, care arata uite-asa:

alerta de la balaur.ro

Si, colac peste pupaza, acum poti sa-ti faci si cont pe balaur.ro, si sa iti incarci un CV pe balur.ro in orice format (PDF, word, text) si  balaurul asta smecher il va analiza, si in baza lui, iti va face niste recomandari de job-uri. Adica… nici nu mai trebuie sa cauti tu!

Mie sincer mi se pare foarte tare 🙂 Ca sa nu mai spun ca e si simpatic balaurul asta. Ia uite-l:

balaur.ro

PS: mai sunt multe lucruri de spus despre balaur.ro, si multe, multe alte informatii si aplicatii utile (ex: corector ortografic, sinonime, cautari complexe, trenduri, etc), despre care puteti citi mai multe aici: balaur.ro/blog. Spor la cautat joburi!

%d blogeri au apreciat asta: