De la copywriting la traducere…

… un pas mai mic decât aș fi crezut.

Să tot fie vreo jumătate de an de când am început o colaborare tare draga mie. Pe cât de interesantă, pe atât de incitantă, pe cât de solicitantă, pe atât de recompensantă.

Despre ce este vorba? Despre traducerea unui roman; un întreg roman. Și nu orice roman, ci un roman istoric de peste 600 de pagini al cărei acțiune se desfășoară între anii 106-108 d. Hr, în nou înființata provincie romană Dacia Felix. Nu o să intru în prea multe detalii acum, pentru a nu divulga prea multe despre ceea ce este, în părerea mea, un roman foarte reușit cu o acțiune dinamică și care te ține cu sufletul la gură… nu de puține ori! Și asta vine de la o persoană pentru care istoria nu a fost tocmai materia preferată…

Romanul este scris în limba română, iar eu îi fac traducerea în engleză. O provocare pe care am acceptat-o cu puțină frică, trebuie să recunosc, întrucât nu am mai lucrat niciodată la un astfel de proiect. Dar iată că acum, la peste 100 de pagini de proză tradusă, am în față câteva capitole de care sunt mândră și eu, și de care și autorul este foarte mulțumit. Sau cel puțin așa declară!

Romanul urmează să fie lansat în Marea Britanie și US (varianta în engleză), dar și in română, la noi în țară. Când? Asta nu aș putea spune încă; dar sper ca totul să meargă strună și în curand să anunț și pe acest blog mare veste mare despre a cărții lansare!

Și acum, înapoi la tradus.

Înapoi la tradus, am zis!

PS: în post-urile viitoare voi reveni cu câteva lucruri pe care le-am învățat în decursul ultimelor 6 luni despre traducerea unui text beletristic din română în engleză, despre ce instrumente și dicționare folosesc, și altele.

Imagine împrumutată de aici: http://www.epc.org/mediafiles/old-stack-of-books.jpg

Cum eram când eram mici? Fericiţi!

Am un foarte mare grad de respect pentru cei care, în viaţă, reuşesc să facă ceea le place – şi fac asta cu dedicaţie! Nu mă refer aici la un job care să îţi placă, pentru că asta ar trebui să fie un standard pentru toată lumea. Mă refer mai degrabă la a-ţi urma hobby-urie, şi de ce nu, să le şi monetizezi!

Era la un moment-dat o vorbă, cum că orice idee ‘genială’ pe care ai avea-o tu, trebuie să fii conştiet că cel puţin o persoană s-a gândit deja la asta înaintea ta. Ei bine, în aceeaşi idee, ar trebui să privim şi partea plină a paharului şi să ne dăm seama că lucrurile care ne pasioneză pe noi, lucrurile care ne place să le facem – este destul de posibil să mai placă şi altora. Cum ar fi nişte bijuterii lucrate de mână. Sau nişte rame foto lucrate de mână. Sau o pereche de manuşi şi un fel făcute chiar de noi. Dar să rămânem la bijuteriile făcute de mână, şi mai exact la cele Zagoo; poţi vedea aici colecţia.

Şi poate că ar trebui ca mai mulţi dintre noi să ne mai recăpătăm din ocupaţiile care ne fac să fim noi, care ne făceau să ne simţim atât de bine, de împliniţi, mândri şi fericiţi când eram mici. Tu nu ai facut niciodată căsuţe din hârtie? Vaporaşe? Păpuşi din cârpe? Zmee – pe care nu reuşeai întotdeauna să le faci să şi zboare? Puzzle-uri? Nu ţi-e dor de momentele alea în care tot creierul tău era concentrat pe a realiza acel lucru (complet inutil, dacă ar fi să ne gândim acum raţional)? Mie imi este dor de momentele de genul acela, şi tocmai de aceea am o foarte mare apreciere pentru cei care au reuşit – sau reuşesc încă să facă aceste lucruri în continuare, cu aceeaşi dedicaţie şi entuziasm. Bravo lor! Şi mai mult decât atât, am de gând să mă reapuc şi eu să fac lucrurile care la un moment-dat mă făceau să fiu EU. 🙂

Imagine împrumutată de pe: http://www.tvlesson.com/lessonimages/12334.jpg

Care este puterea magică a unei întrebări?

Eu personal nu cred că mi-am pus niciodată această întrebare, însă în momentul în care am citit (de curând) un articol tocmai pe această temă, am trecut rapid în revistă experienţele personale şi am înţeles că aşa este. Aşa cum? Păi să îţi explic:

Atunci cînd găsim în titlul unui articol o întrebare (al cărei răspuns ne interesează într-o oarecare măsură), spun unii că vom citi întregul articol în căutarea răspunsului mult (sau mai puţin)-căutat. Mecanismul este relativ simplu: în momentul în care adresezi o întrebare (fie în titlu, ori ca subtitlu de paragraf) – îl forţezi pe cititorul tău să îşi dorească un răspuns. Şi de cele mai multe ori, acelaşi cititor va fi foarte răbdător şi perseverent în a-şi căuta răspunsul – până în ultimul paragraf!

De ce? Pentru că încă de mici copii suntem învăţaţi să căutăm şi să dorim răspunsuri. Sunteţi familiarizaţi cu perioada „De ce?” a unui copil? E faza aceea în care orice îi spui, el va întreba „De ce?” – şi nu, nu doar pentru a te scoate pe tine din sărite, ci pentru că ei chiar vor un răspuns. Sunt în mod sincer interesaţi şi vor să afle răspunsul. Exemplu de astfel de conversaţie:

– Hai la masă.
– De ce?
– Pentru că trebuie să mănânci.
– De ce?
– Ca să creşti mare!
– De ce?
…etc

Ei bine, şi atunci când creştem suntem, se pare, le fel de curioşi. După ce am citit la rândul meu explicaţia asta, mi-am adus aminte nenumăratele dăţi în care am citit articole plicticoase, lipsite de informaţii, şi uneori de-a dreptul irelevante în diverse reviste, sau chiar am participat la seminarii şi prezentări online – sperând până la ultimul cuvinţel că voi găsi răspunsul căutat. Şi uneori nici măcar nu-l găseam, sau era de-a dreptul evident. Însă citeam, citeam, citeam până la ultimul cuvinţel – poate-poate găsesc acel răspuns!

Evident că nu îţi recomand să scrii un text prost în care să pui multe întrebări – în ideea că oricum va fi citit! Mai degrabă scrii un text cel puţin decent şi te foloseşti de întrebări pentru a atrage atenţia cititoritor din headline, sau pentru a-i ţine curioşi pe parcursul articolului pe care îl redactezi. Efectul este garantat – din nou, cu condiţia ca cel căruia îi pică ochii peste articolul tău să fie măcar puţin interesat de subiectul pe care îl abordezi.

PS: Poză împrumutată de pe http://www.theage.com.au 🙂

Cum funcţionează întrebările închise în copywriting?

Este bine ştiut (şi dacă nu ştiai, afli acum) că e recomandat să adresezi posibilului tău cumpărător întrebări închise. Aftfel, îl forţezi să aleagă din variantele pe care i le propui tu, facându-i mai dificil un eventual refuz. Să începem cu începutul:

Ce sunt întrebările închise?

Dacă de cele mai multe ori, atunci când zici „întrebări închise” te gândeşti la întrebările cu raspunsurile posibile „da” şi „nu”, atunci îţi propun ceva diferit: gândeşte întrebările închise ca avand ambele raspunsuri posibile variante ale lui „da”. Concret, să dăm un exemplu: cel mai bun care îmi vine în minte este luat – ghici? – din sfera vânzărilor directe:

În cadrul primul meu job, trebuia să conving nişte oameni pe care îi contactam telefonic să stabilească o întîlnire cu un expert în domeniul ipotecar. În momentul în care îî convingeam să stabilim întâlnirea, întrebarile pe care i le adresam erau:

1. „Preferaţi să vă întâlniţi cu expertul nostru spre încaputul săptămânii, sau spre finalul ei?”
2. „Marţi e bine?”
3. „Dimineaţă sau după-amiază?”
4. „La ora 18:00 este convenabil?”

Şi gata. Punct ochit, punct lovit!

Pe cât posibil, îţi recomand să foloseşti tehnica aceasta şi în copywriting – şi, de ce nu, chiar şi în viaţa de zi cu zi (eu una, recunosc, mă mai trezesc punând astfel de întrebări în contexte complet lipsite de intenţia de a vinde ceva).

Atenţie mare să nu exagerezi:

… dacă o abordare mai agresivă este acceptată (sau poate chiar recomandată) în cazul vânzării directe prin telefon, în cadrul copywriting-ului, treaba nu mai stă chiar aşa. De ce? Păi foarte simplu: un om cu care deja vorbeşti la telefon va găsi mult mai dificil să îţi inchidă telefonul în nas, pe când unuia care îţi citeşte/vizionează pagina, reclama, articolul – îi va veni mult, mult mai uşor să părăsească site-ul, să dea pagina (dacă publici într-o revistă), să arunce pliantul în primul coş de gunoi, sau să schimbe canalul!

„Deci… cum aplic intrebările închise în copywriting, până la urmă?”

Recomandarea mea ar fi să le foloseşti în mod mai puţin direct. De exempli: după ce ai stranit curiozitatea cititorului tăi, nu-i da doar opţiune de a cumpăra sau nu produsul tău. Ai şanse mai mari să obţii o vânzare atunci când îi propui să cumpere produsul / serviciu mai scump sau mai ieftin; mai mare sau mai mic; etc.

Exemplu: după ce ai terminat de prezentat super-cartea ta de 300 de pagini despre cum să slăbeşti în 30 de zile, îi spui „30 de zile este prea mult? Ai nevoie să slăbeşti mai rapid, pentru un eveniment important care se apropie cu paşi repezi? Atunci poţi comanda ghidul de slăbire rapidă – doar 80 de pagini – şi scapi de 5 kilograme în 15 zile”;

sau

… după ce i-ai prezentat abonamentul de telefonie de 50 de lei pe lună la care primeşte convorbiri nelimitate, prezintă-i şi opţiunea de a contracta un abonament de 30 de lei, cu număr limitat de minute.

Şi aşa mai departe.

Dacă însă este bine să îi propi cîteva variante cititorului tău, ţine minte din nou că nu este ok nici să exagerezi; în momentul în care oferi prea multe opţiuni şi cititorul tău trebuie să depună mult efort, timp, cercetare în a se decide ce produs / serviciu preferă, ai din nou toate şansele să îl pierzi! În concluzie – moderaţia este cuvântul de ordine!

"Există două motive pentru care un om cumpără un produs…"

„… motivul adevărat, şi motivul pe care i-l spune nevestei” – era la un moment-dat o glumă.

Dar lasând gluma la o parte, există aici şi un sâmbure de adevăr: orice om are două (tipuri) de motive, atunci când decide să dea bani pentru un produs sau un serviciu:

• motivul adevărat, cel afectiv (el pur şi simplu vrea acel produs) şi
• motivul „inventat” sau raţional, adică cel cu care îşi justifică (faţă se sine şi faţă de ceilalţi) motivul afectiv.

Ştiind acestu lucru, ţie ca şi copywriter îţi va veni mult mai simplu să îşi convingi cititorii, doar dacă le oferi aceste ambe motive. Dacă îi oferi doar primul motiv, bietul tău cititor, oricât de mult şi-ar dori produsul tău, va trebui să îşi stoarcă creierii, încercând să îşi dea seama cum să explice cerlorlalţi de ce vrea acel produs. Deci misiunea ta e una simplă: serveşte-i acel motiv pe tavă.

Exemplu: să spunem ca eu îmi doresc foarte mult un iPod, pentru ca mi se pare că arată foarte bine. Dar, ca să pot justifica faptul că dau sensibil mai mulţi bani pe un iPod decât pe un mp3-player cu performanţe echivalente, atunci Apple vine şi îmi dă şi motivul raţional, care va fi în final portiţa mea de ieşire: motivul pe care mi-l voi putea spune mie, şi îl pot spune colegilor, priteneilor, şi tutror celor care mă vor întreba de ce am preferat un iPod în locul unui mp3-player normal. Motivul ăsta poate fi unul dintr-o mulţime foarte variată: că are şi redare video; că e mai simplu de inteţinut şi de folosit; că pot să îmi aleg eu culoarea; că mă ţine mai mult bateria, etc.

Dar adevăratul meu motiv – care e de obicei şi motivul care mă face să exclam entuziasmată în mintea mea „VREAU ASTA!” atunci când văd un iPod este că mie îmi place foarte mult cum arată. Atât. A, şi eventual că vine şi pe mov.

Adevărul este că oamenii funcţionează pe un principiu foarte simplu, valabil încă de când sunem copii; şi dacă reuşim să îl înţelegem, totul devine o joacă de copii: oamenii defapt, sunt ca nişte copii: ştiţi şi voi, copiii văd ceva frumos în vitrină, încearcă să îşi convingă părinţi să le cumpere acel lucru. Argumentele sunt multe şi variate: „o să am mereu grijă de cuţu, dacă mi-l iei! Îl scot eu la plimbare, îi dau eu de papa”; „dacă îmi iei jucăria aia, am să mă joc cu ea toată ziua!” etc.

Ca adulţi, nu mai e nevoie să îi convingem pe părinţi, acum trebuie să ne convingem pe noi înşine. Şi cum facem asta? Exact cum făceam şi când erm mici: ni se pune pata pe ceva din vitrină, şi începem cu motivele raţionale, cu raţionalizările: „normal că am nevoie de perechea asta de pantofi… la urma-urmei, nu am nicio pereche de pantofi verzi; şi ar merge atât de bine la fusta aia!”; „am nevoie de acest nou laptop, pentru că al meu este deja vechi! Îl am de 2 ani, nu mai face faţă!” etc.

Concluzia? E una foarte simplă: oferă-i potenşialului tău client atât motivul afectiv (cel care generează reacţia „VREAU ASTA!”) cât şi pe cel raţional („am nevoie de asta”) şi ţi-ai dublat şansele de a-l convinge! Nimic mai simplu, ai crede… Însă în practică, nu este neapărat chiar aşa; de cele mai multe ori, ca să îi poţi oferi cele două tipuri de motive cât mai bine, trebuie să îţi cunoşti puţin clientul. Afla aici cum faci asta: cine sunt posibilii clienţi.

3 metode simple si eficiente de a scrie primul paragraf

„Cum incep atunci cand trebuie sa scriu un text, un raport, o lucrare? Cum gasesc acel prim paragraf, de inceput, din care apoi o sa dezvolt subiectul pe care il am de dezbatut?”

Daca ai avut vreodata de scris ceva – din mintea ta proprie si personala – sunt aproape sigura ce te-ai confruntat cu problema aceatsta: te-ai gasit in fata unei pagini albe (fie ea de hartie sau electronica) si efectiv, nu stiai cum sa incepi. Ai in minte foarte clar ce vrei sa ii spui omului, dar nu stii de unde sa te apuci, ca sa nu-l iei pe bietul cititor chiar „ca din oala”.

Ei bine, ai noroc! Pentru ca in acest articol o sa iti prezint 3 metode foarte simple de a scrie primul paragral al textului tau. Oricare dintre cele 3 metode pe care le vei descoperi aici sunt:

• – simplu de implementat
• – foarte usor de inteles
• – foarte eficiente.

Metoda 1 – adreseaza o intrebare

In momentul in care ai facut acest lucru, ai starnit curiozitatea cititorului, si, in acelasi timp, i-ai dat de inteles foarte simplu si la obiect despre ce o sa ii vorbesti. Cu cat intrebarea este mai clara, cu atat mai bine! Evident, nu strica nici sa ai 2-3 intrebari, insa ai grija sa nu ‘intreci masura’. La urma-urmei, trebuie sa ajungi si la raspunsuri. Un exemplu de a incepe cu intrebari este si postul acesta. 😉

Metoda 2 – citeaza o statistica socanta

Metoda asta prinde foarte bine atat ca paragraf de deschidere, cat si pentru un headline foarte socant. Din varii motive, oamenii sunt foarte interesati de statistici. Astfel, daca ai sau poti face rost de o cifra statistica pentru subiectpul pe care te pregatesti sa il scrii, incepe primul paragraf cu aceasta, si restul va veni de la sine. Evident, nu as recomanda sa folosesti o statistica atunci cand ea pare sa fie banala – de genul „peste 2% din romani folosesc droguri!” (2%, chiar si in cazul acesta, e un procentaj mic, nu?). Evident, te poti folosi si de statistica asta daca vrei sa scrii despre „ca de ‘cuminti’ sunt romanii, la capitolul droguri”.

Metoda 3 – incepe cu un citat sau o anecdota

Daca ai la indemana un citat sau o povestioasa scurta despre subiectul pe care o sa scrii articolul, este o idee foarte buna sa incluzi asta in prumul paragraf: in momentul in care incepi cu o scurta povestioara, se creaza imediat o relatie intre tine si cititor. Daca mergi pe varianta citat, de multe ori acestea sunt foarte gustate si starnesc o cantitate suficient de mare de atentie, incat cititorii tai sa continue lectura.

Bineinteles ca, pe langa aceste metode foarte la indemana, mai exista si multe altele, pe care le folosesti sau le-ai folosit deja cu succes. Insa daca te afli vreodata intr-o situatie in care… ei bine, orice ai face, tot nu stii de unde sa incepi, e bine sa stii si aceste 3 metode rapide si eficiente de a scrie primul paragrat pentru textul tau. Spor la scris!

PS: poate vrei sa afli si despre cum sa NU scrii primul paragraf. 🙂

Ce este balaur.ro?

Daca te-a afectat criza si te-ai trezit brusc fara job… sau daca pur si simplu te bate un gand sa mai vezi ce se mai cauta, cum se mai plateste, ei bine, am vesti bune pentru tine: ai acum la dispozitie o unealta super-tare cu ajutorul careia sa iti cauti un job: balaur.ro.

Nu, nu e vorba despre un nou site de publicat job-uri… E chiar mult mai bine: e un site care indexeaza toate job-urile publicate pe site-uri pe care tu deja le folosesti iti cauti locuri de munca! Defapt, balaurul indexeaza peste 20 astfel de site-uri, si le indexeaza bine! Adica:

– job-urile sunt indexate foarte des, astfel ca o sa gasesti rapid si cele mai nou-publicate anunturi

– iti arata anunturile duplicate: multe firme publica anunturi pe mai multe site-uri de job-uri; iar balaurul iti va arata care sunt duplicatele

Pe langa asta, mai nou, balaurul are si cateva caracteristi foarte interesante – si utile. De exemplu, stiai ca il poti seta ca sa primesti alerte pe job-urile care te intereseaza? Eu, de exemplu, mi-am pus alarma sa aflu ce job-uri noi apar in Bucuresti, pe postul de copywriter. Alerta este un mail, care arata uite-asa:

Si, colac peste pupaza, acum poti sa-ti faci si cont pe balaur.ro, si sa iti incarci un CV pe balur.ro in orice format (PDF, word, text) si  balaurul asta smecher il va analiza, si in baza lui, iti va face niste recomandari de job-uri. Adica… nici nu mai trebuie sa cauti tu!

Mie sincer mi se pare foarte tare 🙂 Ca sa nu mai spun ca e si simpatic balaurul asta. Ia uite-l:

PS: mai sunt multe lucruri de spus despre balaur.ro, si multe, multe alte informatii si aplicatii utile (ex: corector ortografic, sinonime, cautari complexe, trenduri, etc), despre care puteti citi mai multe aici: balaur.ro/blog. Spor la cautat joburi!

Cum ne ferim de gripa porcina?

Cum ne ferim de gripa porcina? Cred ca multi ne punem intrebarea in ultima vreme. Ei bine, in compania in care lucrez (www.nobelglobe.com), s-au gandit oamenii sa dea si raspunsul. Astfel, pe pagina noastra de intranet am gasit astazi un articol foarte simpatic, cu cateva trucuri usor de urmat, care sa ne sporeasca rezistenta si sa inhibe inmultirea virusului de gripa AH1N1. Dupa cum bine ni s-a explicat si noua, sunt sanse foarte mari sa intram in contact cu virusul. Ideea e sa nu-l lasam sa se inmulteasca, si sa il ‘omoram’ cat mai rapid.

Asadar, tradus cu Google Translater si adaptat de mine, va prezint trucurile de a evita gripa porcina:

Singurele cai de intrare ale virusului sunt narile si gura / gatul. Intr-o epidemie globala de aceasta natura, este aproape imposibil sa nu intri in contact cu H1N1, in ciuda tuturor masurile de precautie pe care le iei. Insa nu contactul cu virusul este problema, si proliferarea = inmultirea prin diviziune a acestuia.

Cat timp sunteti incă sanatos si nu prezentati niciun simptom de infectie H1N1, in scopul de a preveni inmultirea virusului, agravarea simptomelor si dezvoltarea unor infectii secundare,  puteti lua unele masuri foarte simple, unele dintre nefiind pe deplin mediatizate in comunicatele oficiale.

– spalarea frecventa a mainilor

– o abordare „fara-maini-pe-fata” („hands-off-the-face”); resista tuturor tentatiilor sa iti atingi vreo parte a fetei (cu exceptia cazului in  care mananci sau te speli).

– fa gargara de doua ori pe zi, cu apa sarata, calduta (utilizati Listerine in cazul in care nu aveti incredere in sare). H1N1 rezista in gat / cavitatea nazala 2-3 zile dupa infectarea initiala, fara a se inmulti sau a manifesta simptome caracteristice. Gargara simpla previne proliferarea. Intr-un fel, gargara cu apa sarata are acelasi efect pe o persoana sanatoasa ca si Tamiflu pe un individ infectat. Nu subestimati aceasta metoda simpla, necostisitoare si foarte eficienta de prevenire a raspandirii infectiei.

– curata-ti narile cel putin o data in fiecare zi, cu apa sarata calduta. Sau daca asta ti se pare prea dificil, este suficient si doar sa iti  sufli nasul tare, o data pe zi, si sa iti curati narile cu betisoare de urechi, imbibate in apa sarata, calduta.

– iti poti imbunatati imunitatea naturala, cu produsele alimentare care sunt bogate in vitamina C (Amla şi alte citrice). Daca trebuie sa completeze cu vitamina C comprimate, asigura-te ca alegi niste comprimtae care sa aiba si zinc, pentru a stimula absorbtia vitaminei C.

– Bea cat mai multe lichide calde. Bautul de lichide calde are acelsi efect ca si
gargara, insa in sens invers: astfel, iti vei ‘trimite’ virusi de la gat in stomac, iar in acest mediu ei nu pot supravietui, nu se pot inmulti si nu pot face niciun rau!

PS: cu toate ca acest post nu are nicio legatura cu tematica acestui blog, mi-a atras atentia acest subiect, in ultimele zile, si am considerat ‘de bun simt’ sa pasez aceste informatii. Sper sa va fie de folos! 🙂

Deci… te lasi de fumat?

Scurt update in legatura cu ultimul proiect la care am lucrat, cat si ce chestii noi am mai aflat (poate va sunt si voua folositoare):

1. Am scris o serie de articole, despre cum sa te lasi de fumat – un subiect care ma ‘pasioneaza’ din ce in ce mai mult, de altfel. (si pentru cei care inca nu stiu: da, m-am lasat de fumat – de mai bine de un an). Ca idee, site-ul il gasiti aici: www.QuitGuide.net

2. Am descoperit ca o ‘colaborare’ e posibil sa nu fie mereu colaborare, chiar si din motive tehnice. Mai putin codificat, asta inseamna ca pana la urma am dus la bun-sfarsit proiectul de una singura.

3. Am descoperit ca a scrie sau a re-scrie un articol pe acelasi subiect si acelasi keyword imi ia, surprinzator, cam la fel de mult timp. Asta cel mai probabil si pentru ca nu am avut nevoie de prea multa cercetare – stiam deja cam 70% din informatiile care-mi erau necesare pentru a face articolele.

Cam asta e tot, sunt foarte bucuroasa ca s-a terminat proiectul. Si mai ales ca s-a lansat si site-ul. Cat despre lasatul de fumat, observ ca tot mai multa lume incepe sa adere. Ceea ce mi se pare super tare!

Apropos: daca sunteti fosti fumatori, sau aveti de gand sa deveniti, sunt curioasa ce metoda incercati! Cam atat deocamdata.

– Alexandra out.

7 reguli pentru un headline eficient

Un headline eficient e un headline care isi face treaba: adica il determina pe cititor sa… citeasca in continuare.

Se tot spune, in stanga si in dreapta, ca headline-ul e foarte important. Fie el al unui articol, newsletter, comunicat de presa, stire, sau sales letter. Ei bine, da. este foarte important pentru ca…

De cinci ori mai multi oameni citesc headline-ul
decat citesc restul textului tau

Asta afirma – si mare dreptate are – David Ogilvy, in „Ogilvy on Advertising”. Ceea ce, de altfel, are si multa logica, nu? Headline-ul e primul lucru care sare in ochi… (ei,  nu chiar, e al 2-lea – dar despre asta intr-un post viitor). Deci: cititorul tau va citit titlul. Daca ii se pare sufiecient de interesant, va merge mai departe. Daca nu, nu. Avand in vedere la cate texte este expus zilnic un om normal (reclame printate in reviste, stiri din ziare, bannere mari din autobuze sau din statiile de metrou, reclamele mari de pe blocuri) – este normal ca el va trece repede peste un material care nu i se pare interesant.

La urma urmei, timpul fiecaruia este limitat. Si nu cred ca niciunul dintre noi nu citeste TOT ce ii pica in mana. Fiecare dintre noi avem ‘filte’ pentru a alege ce ne intereseaza si ce nu. Si daca e sa te gandesti bine, cred ca ai sa-ti dai seama ca si tu te ghidezi, destul de des, dupa headline-uri.

Headline-ul este textul prin care tu il convingi pe cititor
sa citeasca mai departe… sau sa treaca mai departe

In principal, un headline care ii va face pe cititori sa citeasca (macar) primul paragraf al textului tau, trebuie sa indeplineasca cal putin una din conditiile de mai jos:

1. Sa starneasca curiozitatea

Ex: „Cum a reusit un om in scaun cu rotile sa castige locul I la campionatul mondial de golf”

Daca i-ai starnit curiozitatea, cititorul va avea un motiv sa citeasca mai departe, ca sa afle intreaga poveste. Si daca textul tau continua pe aceeasi nota ca si headline-ul, ai sanse mari sa il faci sa citeasca pana la capat.

2.  Sa  dea o veste socanta (gen stire)

Ex: „Un elev de clasa a 11-a din China a descoperit remediul pentru cancer”

Acest gen de headline-uri functioneaza de cele mai multe ori; pentru ca oamenii sunt foarte interesati de ultimele ‘noutati’ – din domenii general, sau din domeniul lor de activitate. Chiar daca nu au sau nu stiu pe nimeni care are cancer, multi cititori vor fi foarte interesati sa afle povestea pustiului care i-a descoperit leacul.

3. Sa promita rezolvarea unei probleme (headline-uri de tipul „cum sa…”)

Ex: „Cum sa atragi de 3 ori mai multi cititorii”

Atunci cand promiti sa rezolvi o problema (pe care tu estimezi ca o au sufiecient de multi oameni) ai iarasi sanse mari sa ‘fii citit’. Majoritatea oamenii nu vor sa caute ei cum sa faca ceva. Prefera sa le spuna o persoana ‘autorizata’ cum se face, si gata. Problema e pe jumatate rezolvata. Ei  vor doar s aurmeze reteta si sa profite de beneficii.

4. Sa ofere date concrete (cifre, procente, etc)

Ex: „De ce 83% dintre cititorii tai iti parasesc pagina in primele 7 minute”

Datele concrete releva un articol bine documentat. De aceeaa e bine ca datele prezentate in headline sa fie realiste si justificabile – adica sa poti spune de unde ai scos numerele acelea. In plus, orice articol care contine date statistice castiga imediat un bonus de „articol scris de persoana autorizata”: se presupune ca daca detii astfel de date statistice, stii si multe alte lucruri din domeniul respectiv. Esti, deci, demn de ascultat (sau de citit).

5. Sa includa numele brand-ului (mai ales daca e un brand cunoscut)…

Ex: „Google anunta ca va inceta sa ofere mese gratuite pentru angajatii sai „

In momentul in care ai un brand cunoscut de multi oameni, foloseste-te de numele lui, pentru a atrage si mai multi cititori. Multi impatimiti ai Google vor citi… cam orice stire sau articol care le mentioneaza umele. Chiar daca nu le ofera mai nicio informatie utila – pentru ei personal. cu ce te ajuta pe tine sa stii ca aia de la Google nu o sa mai manance moka la munca? (presupunem ca nici tu dar nici vreun cunsocut de-al tau nu lucreaza acolo). Pai, nu te ajuta sa afli asta. Insa sunt sanse mari sa citesti un astfel de articol, ca sa vezi ce s-a intamplat, de ce s-a intamplat, eventual care au fost reactiile angajatilor.

6. … Sau sa includa numele localitatii targhetate

Ex: „Brasov: 1 din 3 locuitori prefera sa cumpere produse din magazin, decat online”

Astfel, atragi atentia cititorilor care te intereseaza. Mai ales daca distribui un material la nivel national, toti cei din Brasov vor fi incantati sa se vada reprezentati intr-o publicatie – si cel mai probabil iti vor citi articolul.

7. Sa fie scris intre ghilimele (e mai des citit; nu spun eu, spune tot Ogilvy.)

Cand este pus intre ghilimele, un headline da impresia de citat, sau de chestie mai importanta. De scris mare si ingrosat, asa sunt toate headline-urile. Insa cele care sunt puse intre ghilimele vor avea cava in plus. Pe langa asta, daca poti chiar folosi un citat, e cu atat mai bine.

Pe langa aceste metode ‘clasice’ sa le spunem, mai exista si altele care pot avea (sau deja au) un foarte mare succes. Aici, depinde de fiecare sa le descopere si sa le experimenteze. Un exemplu pe care vi-l pot da este cel de headline sarcastic – „Cum sa pierzi cititorii dupa primul paragraf„

In final, ideea este ca headline-ul trebuie sa il ‘prinda’ pe cititor, pentru ca altfel, exista o foarte mare sansa ca el sa nu citeasca mai departe. Si ca sa nu il ‘prinzi pe cititor’ si sa il piersi in primul paragraf, unde ii vorbesti de cutotul altceva decat ce promiti in headline, este o idee buna sa alegi headline-ul abia dupa ce ai terminat de scris articolul.